VYO

Nu m-a ajutat deloc aceasta scoala. A fost o pierdere de timp, energie, bani si in loc sa invat efectiv sa conduc, am dezvoltat o teama si repulsie. Pe langa asta, nu au suficienti instructori pentru cati elevi inscriu si apuci sa faci sedintele de condus foarte rar. Nu recomand!

Cea mai buna scoala auto si cei mai competenti instructori. Instructorii dau dovada de calmitate si rabdare cu orice elev.

Cea mai buna scoala de soferi din tara,cu cei mai buni instructori auto! Profesionalismul, promptitudinea si au spus cuvântul! Recomand cu căldură celor care vor cu adevărat sa învețe sa conducă si sa obținută permisul auto! Recomand domnul instructor Dumitru Chiosa,cel mai bun instructor!

Luat din prima, multam Miti Stefanescu, un instructor de nota 10. Foarte prompti cei de la scoala, si s-au miscat repede.

Am luat din prima mulțumită lui Răzvan Danciu, un instructor răbdător și profesional.

Recomand. Sunt o scoala de soferi foarte profi. Dl Razvan Benic este un instructor foarte foarte bun, profesionist, se vede experienta din modul cum explica. Te simti in siguranta si totul pare mult mai usor cu el in dreapta

Multumiri, domnului instructor Lazar Nicolae, pentru toata rabdarea si profesionalismul! Examen admis din prima.

Povestea mea într-un review

Am luat examenul pe 7 ianuarie și permisul a ajuns la mine miercuri, pe 11. Conduc, de atunci, aproape în fiecare zi și mă simt în siguranță cu mine. Aproape în fiecare zi înseamnă că două zile nu am condus, că am zis să nu exagerez, după care mi-a trecut și am reluat antrenamentul. Să am curaj să ies din ziua unu în care mi-a venit permisul, pentru mine a însemnat mult. Încrederea asta, cu școala pe care am făcut-o am câștigat-o.

Examenul l-am luat nu din prima, din a doua. Și chiar dacă îl luam din a treia, nu cred că despre asta e școala VYO, despre din a câta iei examenul. Pentru că asta depinde de cum te setezi emoțional și ce faci la examen.

Eu am dat pe automată, pe Mini, cu Răzvan Friptu ca instructor. N-am făcut de la început pe Mini, cu Răzvan. Eu școala am făcut-o pe Renault Clio, automată, cu domnul Manatu. La ultima ședință am făcut însă, cu altcineva, pentru că așa e politica școlii. M-a ajutat. Mi-am dat seama că pot să iau examenul dacă știu foarte bine ce am de făcut. Înțelegeam mai ușor unele lucruri de la acest instructor. Am vrut să iau niște ore suplimentare cu el și, la prima oră, s-a nimerit să fac cu Răzvan pe Mini. Și experiența asta m-a ajutat. L-am întrebat direct dacă crede că, conduc rău, dacă pot să iau examenul și m-am simțit încurajată de-atunci. Mi-a zis că nu conduc rău, dar mai am nevoie de exercițiu, unde sunt nesigură, se simte. Mi-a plăcut mult și mașina: micuță și fâșneață. Când m-am întors acasă energizată, am știut că ăsta e un alt indicator că, în formula asta, cu Mini și Răzvan, aș putea să iau examenul. Am întrebat la școală dacă se poate să schimb și mașina, și instructorul, și m-am consultat chiar și cu domnul Manatu dacă e bine să fac asta. Aveam trei de da. Am schimbat.

Orele pe care le-am luat extra pe Mini, cu Răzvan, au fost orele care m-au dus la următorul nivel de care eu, personal, aveam nevoie.
Mi-a dat încredere mașina, mi-a dat încredere Răzvan, mi-am dat eu încredere.

De data asta lăsam în urmă Muntele de Neîncredere că pot să iau examenul, un munte care era al meu de câțiva ani, de când mai făcusem o altă școală de șoferi, dar nu reușisem. De data asta, am înțeles că mai contează și școala.

Așa am reușit, ăsta a fost drumul meu. Le mulțumesc instructorilor de la școala VYO: domnului Manatu, instructorul Zaharia Leonard, dacă îmi aduc bine aminte (instructorul cu care am făcut ultima ședință) și, nu în ultimul rând, lui Răzvan.
Îi mulțumesc în special lui pentru răbdare, energia bună și felul în care m-am simțit în Mini: ca un oaspete tratat cu grijă, atenție și considerație; dincolo de informațiile pe care le-am primit și am reușit să le înțeleg și să le rețin. Nu îmi imaginez să existe o experiență mai bună de a învăța să conduci. O consider cu atât mai valoroasă cu cât a avut, pentru mine, efectul de undă: mi-a dat încredere și curaj să acționez în continuare în depășirea și a altor limite.

În încheiere, adaug că am apreciat la această școală câteva lucruri încă de la început: rigurozitatea controlului medical de care ai nevoie pentru dosar; structura școlii - ultima ședință e un fel de examen practic și nu poți să te programezi pentru sală la DRPCIV până nu iei mai întâi sala la școală și - un lucru poate mic pentru cei din afară, dar mare pentru mine: când am sunat prima dată la școală, după ce am primit gift card-ul, să cer mai multe detalii, am auzit, de cealaltă parte a firului: "La mulți ani, în primul rând!".

Mi-au plăcut și orele de legislație pe zoom, cu un domn foarte haios de la care am reținut lucruri tocmai pentru că le prezintă făcând tot felul de conexiuni cu viața de zi cu zi și asta într-un mod amuzant. Dau doar un exemplu: la întrebarea de teorie, ce persoane nu sunt obligate să poarte centura de siguranță, răspunsul nu poate fi: "persoanele suferinde". Citez, cu aproximație, că nu-mi aduc aminte exact formularea: suferind, pot fi și eu, din dragoste. Asta înseamnă că nu trebuie să port centura?

Adriana Scorțeanu