Biblioteca Județeană "V.A. Urechia" Galaţi

Personal amabil,se intră numai cu certificat covid

Foarte frumos....si doamnele te ajuta sa iti gasesti cartile sau iti raspund la intrebari.

Experiența a fost grozavă, atât pentru mine ca adult, cât și pentru copii. Liniște, curat, cărți deosebite, titluri noi și frumoase pentru copii, personalul extrem de cald și blând.

O locație de vis,pentru cei mari și cei mici.Un loc plin de povești reale și imaginare.

Un loc minunat, una dintre cele mai bine dotate biblioteci din tara. Personal profesionist, conditii absolut civilizate de imprumut si lectura.

In zadar biblioteca poarta numele unui distins carturar, atat timp cat functionara angajata pe post, se numeste " tanti Vasilica, de la bloc"..In anul "de gratie" 2015-2016, fortat de imprejurari, am fost nevoit sa renunt la toate exemplarele beletristice din biblioteca personala ( cam 200 de titluri )..Au fost cumparate in decursul anilor, nu fara sacrificii...Numai literatura de calitate si toate tiparite la edituri respectabile...Ma durea sufletul sa le arunc la container...ar fi fost o blasfemie. Am incercat sa contactez, initial, o societate culturala din republica Moldova...Nu am reusit... Apoi, am sunat la V.A.Urechia, pentru o donatie...Tanti "Vasilica"..pentru ca nu s-a recomandat, mi-a raspuns sec, cum ca "pravalia" dumneaei apreciaza gestul, insa din lipsa de finantare, trebuie sa le aduc personal la sediu...Ok , am zis...sa mai fie si "o oaie, mancata de lup"...Am incarcat TREI saci de rafie, in masina personala, alaturand un opis complet cu autori si titluri, si am debarcat in curtea institutiei.... Aici, m-a intampinat un "agent de securitate ( un mosulica de vreo 65 de ani...cu cel mult opt clase elementare ) care mi-a comunicat respectuos, cum ca doamna bibliotecara este foarte ocupata la ora aceasta ( 15.30-16.30 ) astfel in cat sa fac bine sa descarc masina langa zidul din dreapta...ca o sa le care cineva sus..Instinctiv, am avut o senzatie de greata...Initial, am gandit sa le urc inapoi in masina si sa le debarc la primul container...Apoi mi-am adus aminte de zicerea : " Carte frumoasa, cinste cui te-a scris" si am plecat, fara ca macar sa primesc o multumire pentru gestul facut...Facand abstractie de toata polologhia...Ma bucur totusi ca cineva va avea o revelatie cand in cautarile sale, pentru un anumit titlu, va putea citii o carte donata de mine in orasul asta trist, populat de catre o "fauna" analfabeta functional....

Magic taram si propice lacas al culturii si transformarii generatiilor din punct de vedere intelectual.
Farama a trecutului si baza de nadejde a viitorului.

La superlativ.... Un loc plin de prieteni, din copilarie, adolescenta si.. maturitate. Prieteni care nu dispar, nu ne uita si doar de noi depinde sa deschidem paginile unei carti, care ne asteapta rabdatoare pe raft, pentru a ne bucura de revederea cu prietenii nostri statornici