Psihoterapie Craiova - Edi Bondoc

Ma confruntam cu tulburari de anxietate si intamplarea a fost sa fiu in Craiova la aceea vreme!
Totul se intampla acum 3 luni!
Dupa vreo 3 atacuri de panica, si o frica IMENSA de orice, am cautat pe google TERAPEUT CRAIOVA.
L am sunat pe domnul Bondoc, lipst de orice speranta, cu mare frica insa, mi-am mai acordat o sansa!
I am explicat ca e urgent si m-a inteles.
Din primul moment in care am pasit in cabinet, mi-am gasit linistea!
Am decis sa continuam online, dat fiind faptul ca eu locuiesc in Bucuresti!
Nu vreti sa stiti m, cate ganduri negre aveam, cata incertitudine era in mintea mea! Imi era frica si sa respir.
Va asigur ca domnul doctor stie ce face si o face foarte bine!
Nu ramaneti in pasivitate, sunati la domnul doctor, si problema e deja REZOLVATA!

Dramă, traumă, suferință, armonie, sensul vieți... sateliții și dușmanii noștri. De fapt, cei mai devotați prieteni neștiuți.
Îndemn spre căutare în echipă, întru vindecare.
Recomand cu drag, cu toată încrederea!

Acum 6 luni nu credeam ca voi mai putea zâmbi din suflet, ci doar ca trebuie sa zambesc. Aveam atacuri de panica destul de dese și multe reacții urate ale corpului meu la stres. Apoi am fost la prima ședința la domnul doctor Bondoc Eduard ce m-a ajutat sa depășesc toate temerile. Am înțeles ca este normal sa trec prin toate stările, iar dacă voi avea mereu frica de necunoscut nu voi putea evolua. Este răbdător, ascultător, empatic și o persoana minunata! Recomand cu drag!

Fix pe 12 martie 2020 – primul sms din telefon nu ma lasa sa uit – am inceput terapia cu domnul psiholog Eduard Bondoc. Dupa 18 ani de la primul atac de panica si mai multe incercari terapeutice fara succes. La aproximativ o luna dupa ce a fost descoperit primul bolnav de Covid din Romania. Si dupa ce m-am intalnit, ca fetele, cu prietena mea venita din nordul Italiei. (A doua zi, stirile au innebunit, Lombardia intra in carantina, prietena ajunsese cu primul avion acasa la ea, eu ma intorceam de la Bucuresti plangand, inspaimantata ca ma va astepta sotul la gara, cu copilul de 2 ani, iar eu mai mult ca sigur eram infectata si nu aveam masca...) Avand un istoric clar de anxietate. Si de depresie medie, recurenta. Avand multe frici, adunate din copilarie si lasate acolo, sa mocneasca. Multe emotii neintelese, nedescifrate. Basca oboseala cronica de dupa nastere. Cu multe, prea multe bube netratate. Ei bine, in acele zile de inceput de pandemie, toate au luat foc. Au explodat. Eu am expodat.
Cand am ajuns prima data la cabinet, pe 12 martie, printr-o programare de urgenta cu doar 2 ore inainte, nu m-am oprit din plans 40 de minute. Nu mai stiam care frica e mai mare. Ca poate psihologul are Covid. Sau pacientul dinainte a lasat virusul pe canapea. Ca fara ajutor innebunesc. Ca n-o sa apuc ziua de maine. Ca mi se termina dezinfectantul. Ca nu-mi pot salva copilul. Ca familia mea va muri. Ca ma sufoc, ca voi face infarct sau accident vascular, ca ma doare capul, mana, stomacul, ca sigur am o boala grava, ca mi-e frica de sot, de prieteni, de mama si tata, de fructele cumparate, de manerul de la usa blocului...
N-a fost usor. Dar am ascultat si facut orbeste toate ”temele”. Primele exercitii de respiratie au dat rezultate imediat. Apoi jurnalul, listele, orele de colorat. Am inceput apoi sa analizez cam in ce consta terapia. Sa inteleg. Sa ma inteleg pe mine si sa ma targuiesc cu fricile. Sa le analizez, asa cum imi explicase domnul psiholog. Sa le manageriez, ca sa zic asa. Sa fiu eu seful lor. Sa strunesc Calaretul, ca sa n-o ia razna Elefantul... Si mi-a reusit. Un an si jumatate – primele 8 luni saptamanal, chiar si in concediu, apoi din ce in ce mai rar – am asteptat cu nerabdare fiecare sedinta de terapie. Ele m-au readus la viata. Si prima constatare pozitiva a fost cand, tot la recomandarea domnului Bondoc, am vizionat filmul Toc-Toc. Am ras cu lacrimi o ora jumate. Deci se putea trai!
In termeni de specialitate, astazi pot spune ca mi-am atins obiectivele terapiei in proportie de 95% (restul de 5 procente cred ca e bine sa stea acolo, altfel devin altcineva :) ): constientizarea faptului ca anxietatea este o stare pasagera de frica, fara obiect; controlul reactiilor fizice; schimbarea comportamentului – infruntarea pericolului; concentrarea atentiei pe lucruri pozitive.
Va multumesc din suflet, domnule psiholog. Pentru rabdare, empatie, tenacitate! Pentru ca m-ati ascultat oricand am avut nevoie, nu doar in sedintele de terapie – chiar si inainte si dupa vaccin, cand evident, un pui de frica si-a facut de cap :) Va raman recunoscatoare! Si abia astept sa ne revedem, prin surprindere, pentru ITP :)

Mulțumesc domnului psiholog dr. Eduard Bondoc pentru profesionalismul, devotamentul, prietenia și dăruirea sufletească de care a dat mereu dovadă atunci când am avut probleme cu fiul meu!
Este un terapeut desăvârșit, implicat în relația cu pacientul și un om deosebit! Recomand cu toată încrederea!

Mulțumesc domnului psihoterapeut Eduard Bondoc pentru sprijinul,prietenia și devotamentul de care a dat dovada în problema fiului meu.Contactati.l fără ezitare și dansul va găsi rezolvare la toate problemele dumneavoastră!!va mulțumim încă o data sunte.ti un doctor minunat!

Un Om deosebit! In cateva urma câtorva ședințe baiatul meu are mult mai mult încredere in el, este mai comunicativ si nu mai este panicat. Gata cu emotiile si cu teama! Este mult mai deschis , iese cu prietenii si mai încrezător. Multumim mult!

In doar doua luni de zile am reusit cu ajutorul domnului Eduard Bondoc sa imi gasesc pace interioara dupa o lunga bataie cu anxietatea,stari de nervozitate si neincredere in propriile puteri.Va multumesc !