Muzeul Național al Petrolului

Un muzeu cu o suprafata mica insa plin cu multe informatii utile despre istoria petrolului.

Muzeul este interesant, doar doamna muzeograf foarte "amabila". Dupa ce am platit biletele ne-a comunicat ca doar 30 de minute avem voie sa stam in muzeu, desi nu mai era nimeni iar pana am plecat nu a mai intrat altcineva. Am avut impresia ca am deranjat, dupa ce am iesit pe poarta la ora 13, o doamna de la paza a inchis poarta, programul era pana la 17. M-am simtit foarte rau, atitudinea celor de acolo foarte urata.

Muzeul National al Petrolului din Ploiesti evoca pionieratul si prioritatile Romaniei in istoria mondiala a extractiei si prelucrarii petrolului. Spatiul limitat de expunere face ca numai o mica parte a realizarilor sa fie tratate si multe rafinarii si complexe petrochimice importante sa nu fie mentionate, lafel ca si importante instirute de proiectare di Ploiesti si din tara sa nu fie amintite sau sa nu le fie prezentate realizarile. Un exemplu in acest sens este IPIP,, care amplasat doar la cateva cladiri mai departe, a fost inima proiectarii tuturor rafinariilor din tara, dar si din intraga lume, precum cele din India, Pachistan, Iordania, Siria, Iran, Irak si Turcia. Istoria muzeului se opreste in perioada de inceput al dezvoltarii, iar din prioada de maxima dezvoltare se amiteste foarte putin despre platformele marine si mai nimic despre partea de conceptie, varietatea si distribuirea geografica a realizarilor. Material se poate gasi usor la IPIP, Petrostar (fostul IPFE) si UPETRUM (fostul 1 Mai) din Ploiesti sau la Petrodesign (fostul IITPIC) Bucuresti. De asemeni lipsesc informatii despre scoala romaneasca de tehnologie petroliera (Institutul de Petrol si Gaze, care a format ingineri romani cunoscuti in toata lumea, dar a format si ingineri pentru diferite tari, care acum conduc ministere, facultati sau rafinarii din intreaga lume (Siria, Iordania, Pachistan, India, Vietnam, Yemen, Polonia, etc). Dintre cei care au urmat cursurile universitare in Romania, am cunoscut 2 directori de rafinarii (Orlen Plock si Oswiecim) din Polonia, 2 directori in ministerul petrolului YPC din Yemen, un sef de catedra la o universitate din New York, USA. Sediul prezentat in muzeu ca fiind al companiei Petrom din Ploiesti, nu mai este de actualitate, pentru ca acest sediu s-a mutat la Bucuresti, iar in cladire s-a mutat primaria Ploiesti. Este de dorit ca la intrare sa existe o initiere a vizitatorilor, scrisa cu aceleasi majuscule privind pretul dar si faptul ca si fotografiatul trebuie platit. Frapeaza faptul ca mai ieftin este biletul de intrare, decat permisia fotografierii, ceea ce este ciudat. De asemeni, nu exista un ghid competent si doritor sa dea explicatii despre exponate. Trecutul Industriei petroliere romanesti merita mai mult, chiar daca prezentul este inca tulbure, insa viitorul se intrezareste a fi mai bun.

Un muzeu unic in Ploiesti, ba chiar unic in Romania. Muzeul detine un patrimoniu foarte bogat prezentand istoria si importanta industriei petroliere din Romania.

E un muzeu interesant, dar nu sunt atatea de vazut. Mare pacat ca exponatele de afara sunt lasate sa fie mancate de rugina si nu sunt deloc intretinute.

Felicitări celor care îl administrează. Păcat că în cei 160 de ani guvernanții au distrus și industria petrolieră.

Ghidul de la muzeu a fost f amabil si ne-a povestit cu multa pasiune istoria petrolului. :)

Un muzeu foarte frumos aranjat si cu foarte multe informatii utile !
Pretul pe bilet (8 lei) si taxa foto (10 lei) mai mult decat acceptabil fata de celelalte muzee din oras.
Recomand cu incredere !