În urma semnalării descoperirii ruinelor unui complex arhitectonic necunoscut al cărui element principal (biserica de plan triconc) se păstreaza în elevaţie până la 2-2,3 m, aflat la cca. 300 m vest de Schitul Nifon aparţinând Mănăstirii Secu şi a propunerii venite din partea domului Vitalie Josanu, precum şi beneficiind de deschiderea şi implicarea stareţului arhim. Vichentie Amariei au fost iniţiate primele cercetări de suprafaţă în cursul lunii iunie 2011. Cu această ocazie în preajma bisericii au fost identificate şi alte ruine, sugerând existenţa unui complex de construcţii şi posibilitatea existenţei unui ansamblu de clădiri (chilii). În perimetrul în care este situat vechiul complex monahal, nefiind reperat din punct de vedere documentar (a se vedea în acest sens ultima monografie Mănăstirea Secu o veche şi nestinsă candelă în Munţii Neamţului, editura Trinitas [Iaşi], 2006, p. 14, „Schitul Nifon, cu hramul Buna Vestire, intemeiat de Ieroschimonahul Nifon de la Mănăstirea Secu, în anul 1690" şi p. 33: Icoana Maicii Domnului - Ciprioata a fost mutată de la Cetatea Neamţului în anul 1718 la Biserica Schitului „Sfântul Nifon" până în anul 1758) şi legal până în prezent se intenţiona efectuarea unor activităţi silvice de extragere de masă lemnoasă care agrava riscul distrugerii unei părţi importante din complex.
În perspectiva unei viitoare săpături sistematice s-a decis iniţierea unui capăt de secţiune (S1) dinspre extremitatea de est a încăperii bisericii (acolo unde există o excavaţie de prin anii 1990, în acel loc după unele mărturii orale acesta ar fi fost ultimul loc unde ar fi fost asezată inscripţia pomenită mai sus). Ulterior au fost deschise casetele din zonele intrărilor unde „cel mai probabil" s-ar fi putut identifica criterii de datare. Pe parcursul săpăturii s-a constatat că biserica a avut o intrare iniţială pe latura de sud, într-o fază de existenţă anterioară construirii pridvorului, care a fost obturată în urmatoarea etapă de construcţie. Din punct de vedere stratigrafic nu s-au constatat, la nivelul sondajelor executate niveluri majore de construcţie/recostrucţie; în schimb au fost înregistrate următoarele adâncimi de fundare: Intrarea în naos: -1,30 m; Intrarea în pronaos: -1,15 m; Intrarea iniţială pe latura de sud (caseta - C. 3): 2,74 m. Sărăcia materialului arheologic recoltat (câteva piroane şi cuie din lemn) ca şi a elementelor stratigrafice definitorii au condus la concentrarea atenţiei pe calitatea liantului şi asupra elementelor de structură ale zidăriei externe ; existenţa pilaştrilor angajaţi de pe exterior şi a unui brâu de patru asize de cărămidă, parte din ele păstrând smalţ de culoare verde, la nivelul naşterii pomeniţilor pilaştri. Alături de planimetrie sugerează o construcţie de secol XVII (cu precădere a doua jumătate). În cursul studierii paramentului s-a observat că există cărămidă smălţuită atât întreagă cât şi fragmentată în poziţii atipice ; acest detaliu poate sugera o eventuală reconstrucţie, cel puţin la nivelul elevaţiei. Dacă se are în considerare, faţă de ceea ce s-a expus mai sus, şi obturarea intrării iniţiale dinspre sud precum şi adosarea pridvorului, se poate avansa - ca ipoteză de lucru pentru viitor - că monumentul pus în discuţie a avut trei etape de reconstrucţie în existenta sa. Se speră ca mai multe detalii să poată fi oferite de către arhitecţii abilitaţi în descifrarea şi restaurarea de monumente istorice.
Folosiți acest formular pentru a semnala probleme precum: locație greșită, orar greșit sau informații de acest gen. Formularul nu va ajunge la administratorul locației Situl Arheologic Vechiul Schit Nifon, ci la administratorul site-ului Map24.ro. Vă mulțumim!
În perimetrul în care este situat vechiul complex monahal, nefiind reperat din punct de vedere documentar (a se vedea în acest sens ultima monografie Mănăstirea Secu o veche şi nestinsă candelă în Munţii Neamţului, editura Trinitas [Iaşi], 2006, p. 14, „Schitul Nifon, cu hramul Buna Vestire, intemeiat de Ieroschimonahul Nifon de la Mănăstirea Secu, în anul 1690" şi p. 33: Icoana Maicii Domnului - Ciprioata a fost mutată de la Cetatea Neamţului în anul 1718 la Biserica Schitului „Sfântul Nifon" până în anul 1758) şi legal până în prezent se intenţiona efectuarea unor activităţi silvice de extragere de masă lemnoasă care agrava riscul distrugerii unei părţi importante din complex.
În perspectiva unei viitoare săpături sistematice s-a decis iniţierea unui capăt de secţiune (S1) dinspre extremitatea de est a încăperii bisericii (acolo unde există o excavaţie de prin anii 1990, în acel loc după unele mărturii orale acesta ar fi fost ultimul loc unde ar fi fost asezată inscripţia pomenită mai sus). Ulterior au fost deschise casetele din zonele intrărilor unde „cel mai probabil" s-ar fi putut identifica criterii de datare.
Pe parcursul săpăturii s-a constatat că biserica a avut o intrare iniţială pe latura de sud, într-o fază de existenţă anterioară construirii pridvorului, care a fost obturată în urmatoarea etapă de construcţie.
Din punct de vedere stratigrafic nu s-au constatat, la nivelul sondajelor executate niveluri majore de construcţie/recostrucţie; în schimb au fost înregistrate următoarele adâncimi de fundare:
Intrarea în naos: -1,30 m;
Intrarea în pronaos: -1,15 m;
Intrarea iniţială pe latura de sud (caseta - C. 3): 2,74 m.
Sărăcia materialului arheologic recoltat (câteva piroane şi cuie din lemn) ca şi a elementelor stratigrafice definitorii au condus la concentrarea atenţiei pe calitatea liantului şi asupra elementelor de structură ale zidăriei externe ; existenţa pilaştrilor angajaţi de pe exterior şi a unui brâu de patru asize de cărămidă, parte din ele păstrând smalţ de culoare verde, la nivelul naşterii pomeniţilor pilaştri. Alături de planimetrie sugerează o construcţie de secol XVII (cu precădere a doua jumătate).
În cursul studierii paramentului s-a observat că există cărămidă smălţuită atât întreagă cât şi fragmentată în poziţii atipice ; acest detaliu poate sugera o eventuală reconstrucţie, cel puţin la nivelul elevaţiei. Dacă se are în considerare, faţă de ceea ce s-a expus mai sus, şi obturarea intrării iniţiale dinspre sud precum şi adosarea pridvorului, se poate avansa - ca ipoteză de lucru pentru viitor - că monumentul pus în discuţie a avut trei etape de reconstrucţie în existenta sa. Se speră ca mai multe detalii să poată fi oferite de către arhitecţii abilitaţi în descifrarea şi restaurarea de monumente istorice.