Muzeul de Sculptură „Ion Jalea”

Situat la malul mării, în apropierea falezei Cazinoului din Constanţa, MUZEUL ION JALEA este unul dintre puţinele edificii culturale din ţara noastră dedicate exclusiv sculpturii.

Casa a aparţinut prefectului de Constanţa, Constantin Pariano, şi este proiectată în stil naţional (neo-românesc) de către arhitectul Victor Stephanescu după marele război. În anul 1968, atunci cand sculptorul face Constanţei donaţia iniţială, clădirea devine muzeu. Ulterior, în anul 1984, colecţia este întregită cu o serie de alte sculpturi dăruite de familia artistului, ajungând astfel la un total de 227 de lucrări.

Ion Jalea s-a născut pe 19 mai 1887 în Casimcea, Tulcea; legătura cu ţinuturile dobrogene este demonstrată nu numai prin moştenirea sa culturală, cât şi printr-o serie de portrete sau sculpturi de mici dimensiuni, în care trăsăturile, portul sau ocupaţiile locuitorilor se materializează în adevărate studii antropologice.

Realizate în cele mai diverse materiale: gips, bronz, piatră sau marmură, ciclurile sale tematice includ scene alegorice, religioase sau mitologice, scene de război sau de muncă, nuduri, portrete, figuri de ţărani, culminând cu lucrările sale monumentale, toate trecute însă printr-un filtru personal ce ocoleşte facilul şi întâmplarea în favoarea unei forme clare, clasicizante.

Muzeul Ion Jalea are o calitate specială, anume aceea de a ne purta prin toate fazele creaţiei sculptorului, prin temele favorite, conturând astfel un destin artistic de excepţie.

In vecinătate, pe scările care duc la pietonalul de la malul marii, este expusă in public una dintre lucrările sculptorului care da nume muzeului.

Jale la muzeu,mai ales in fata acestiua,pentru in muzeu de arta este greu sa iti faci loc la el printre buruienile care au ajuns cat exponatele.
Este asa de greu ca cei de la muzeu sa lucreze cu primaria putin pentru a il face cat de cat intr-o atractie ,nu doar o sursa de salarii pentru cei angajati acolo?

Clădirea Muzeului de Sculptură „Ion Jalea” a aparținut Prefectului Județului Constanța, Constantin Pariano. În apropierea zonei ocupate astăzi de această clădire, pe faleză, a existat inte anii 1868-1882 casa directorului companiei DBSR, Edward Harris. În prima să vizită făcută la Constanţa imediat după război, Carol I a fost găzduit în această casă. După cumpărarea companiei de către statul român casă a servit drept locuinţă lui Nicolae Macri comandantul portului Constanţa. Ulterior acesta a vândut imobilul prefecului Constanţei Constantin Pariano om politic şi proprietar agricol. Pariano a demolat clădirea construită de către englezi şi a comandat în 1913 arhitectului Victor Stephanescu o construcție nouă. Proiectul care a obținut autorizația de construcție de la primărie era diferit de clădirea actuală. Războiul a întrerup lucrările care au fost reluate între 1920 și 1922 versiunea finală fiind considerată tot opera lui Victor Stephanescu. Edificiul a avut, de-a lungul timpului, mai multe destinaţii în 1928 Consulat englez, în 1931 – sediul Serviciului Maritim Român iar în perioada ocupaţiei sovietice a fost folosit de drept comandament al trupelor rusești. Din 1968 a devenit local pentru Muzeul Ion Jalea.

In muzeul constantean exista toate lucrarile lui Ion Jalea facute in ghips, metal, piatra sau marmura, lucrari ce arata darul artistului care, chiar si numai cu o mana, a reusit sa ramana sculptor.

Muzeul de Sculptură „Ion Jalea” este un muzeu județean amplasat în strada Arhiepiscopiei nr. 26, în centrul istoric al orașului Constanța.
A fost înființat cu lucrările donate de artistul plastic Ion Jalea (1887-1983): sculptură (108 lucrări), desene și schițe, reliefuri, statui, busturi.
Clădirea muzeului este monument istoric, construită în stil neoromânesc, între 1919 - 1920, avându-l ca arhitect pe Victor Stephănescu. La parter și etaj sunt expuse opere originale și machete, lucrate în materiale și tehnici diferite. Tematica este variată: opere alegorice, schițe de front, portrete, compoziții monumentale etc. În fața casei, pe faleză, se află capodopera sa definitorie "Arcaș odihnindu-se".

E frumos, doamna de la intrare era cam morăcănoasă dar cred și eu ca se plictisea singură acolo.

Mi-a plăcut foarte mult locul.